Psihodrama sprijină pacea interioară și cea exterioară

În mai 2025 a avut loc la Cluj-Napoca conferința internațională și adunarea anuală a Federației Europene a Organizațiilor de Formare în Psihodramă (Federation of European Psychodrama Training Organizations, FEPTO) având ca temă „Psihodrama și valorile. Abordarea și integrarea diverselor perspective”. Ambele evenimente au fost organizate de Societatea de Psihodramă J. L. Moreno (SPJLM) în colaborare cu Asociația Română de Psihodramă Clasică (ARPsiC). În acest articol, pe lângă lucrările conferinţei prezentăm și un rezumat despre originea metodei și procedeele, aspectele ei fundamentale, întocmit pe baza mai multor surse, respectiv cu ajutorul experților noștri.

Ce este psihodrama?

„Ideea că suntem actori care improvizează pe scena vieții noastre este o idee foarte puternică. Ideea că ar trebui să existe o formă de teatru care să ne respecte chiar și atunci când greșim, și să ne învețe cum să ne trăim viața mai deplin și mai creativ, a evoluat sub forma psihodramei: teatrul minții.”  Zerka T. Moreno

Psihodrama este o metodă specifică de grup pentru dezvoltare personală, autocunoaștere și terapie, bazată pe acțiune și experiență, ceea ce se reflectă și în denumirea metodei, care provine din cuvintele grecești psyche (suflet, spirit) și drama (a acționa, a face). Metoda psihodramei a fost dezvoltată de J. L. Moreno, medic, psihiatru și sociolog care s-a născut la București în 1889, dar s-a mutat la Viena cu familia sa în copilărie. Aici și-a finalizat studiile, aici și-a început cariera profesională. În așa numitul teatru experimental pe care l-a înființat, la început se prezentau scene bazate pe știrile din ziar. Mai târziu participanții au început să prezinte scene luate din viața lor personală. Moreno a observat că acestea din urmă îi afectează mai tare pe participanți. Acela a fost momentul când a recunoscut că teatrul poate fi transformat în arta vindecării. Câțiva ani mai târziu s-a mutat la New York, unde, împreună cu soția și colega sa Zerka T. Moreno, a continuat să lucreze la metodele dezvoltate în anii 1930: psihodrama, sociodrama și sociometria. Metodele lui pun în centrul atenției și al psihoterapiei nu atât individul, cât mai ales grupul format din aceștia, respectiv relațiile care se dezvoltă între membrii grupului.

Tehnicile de bază ale metodei sunt: inversarea rolurilor, așa-numita realitate surplus, oglindirea și dublarea.

• Inversarea rolurilor permite să cunoaștem punctul de vedere al celeilalte persoane și să ne vedem prin ochii altora.
• Technica realității surplus înseamnă că sceneta nu este jucată așa cum s-a întâmplat de fapt, ci după ideea „s-ar fi putut întâmpla altfel”. Acest mod de a retrăi evenimente ireversibile, irepetabile în realitate ne eliberează de tensiune, ajută la procesarea evenimentul negativ și la neutralizarea lui.
• În tehnica oglindirii scena este reluată de dublura protagonistului, acesta din urmă observând scena din exterior. După ce a reflectat asupra situației și a discutat cu grupul și cu liderul, poate reconstitui scena el însuși. Accentul este pus aici pe reevaluare.
• Dublarea sau tehnica alter ego-ului înseamnă că unul dintre membrii grupului, empatizând cu protagonistul, stă în spatele acestuia și încearcă să exprime gânduri și sentimente pe care acela le exprimă cu dificultate, sau la care chiar se blochează. Protagonistul repetă ideile cu care este de acord, astfel reușește el însuși să-și exprime problema.

După scenă (scene), împărtășindu-și experiențele, participanții pot experimenta sentimentul „nu sunt singur cu această problemă, sunt și alții într-o situație similară”, pot învăța unii de la alții, se pot sprijini reciproc – aceasta se numește „puterea de susținere” a grupului. Toate acestea au un efect eliberator, vindecător și de consolidare a încrederii de sine.

Metode înrudite cu, sau bazate pe psihodramă: sociodrama, bibliodrama, psihodrama pentru copii și adolescenți, respectiv psihodrama transgenerațională.

• Sociodrama a fost dezvoltată chiar de Moreno. Această metodă se concentrează mai degrabă pe rolurile sociale, decât pe cele individuale, și este utilizată pentru a rezolva conflicte dintre grupuri, comunități sau instituții, pentru a rezolva crizele sociale și pentru a face față traumelor colective.
• Există multe stiluri diferite de bibliodramă, dar ceea ce au ele în comun este faptul că întâlnirea cu noi înșine, cu ceilalți oameni și cu Dumnezeu se realizează cu ajutorul personajelor și situațiilor din povestirile Bibliei. Prin punerea în scenă a povestirilor participanții se angajează într-un proces multidimensional de învățare și experimentare, pot fi abordate diferitele conflicte ale omului modern, și în timp ce li se dezvoltă autocunoașterea, ajung să înțeleagă mai bine și Bibilia.
• Psihodrama pentru copii și adolescenți a fost dezvoltată, apoi adusă în Transilva-nia și Ungaria de către psihologul maghiar născut la Cluj, Hanna Kende. Joaca este înde-letnicirea cea mai firească a copiilor, dar și adolescenților le place să joace diferite roluri. Prin jocul de rol ghidat de un specialist, prin mobilizarea imaginației și creativității copiilor este posibilă aducerea la suprafață și neutralizarea temerilor, anxietăților minorilor, pe care aceștia nu le-ar putea exprima în cuvinte la nivelul intelectual și emoțional al vârstei lor.
• În psihodrama transgenerațională se caută cauzele situațiilor negative din viața clientului și modalitățile de rezolvare ale acestora în istoria familială a clientului, care se întinde pe mai multe generații. Sunt căutate modelele de comportament moștenite din familie, funcționale, sau și mai bine cele disfuncționale, pentru ca clientul să învețe din ele.

FEPTO / 2025 / Cluj–Napoca

Organizația umbrelă FEPTO a fost fondată în Belgia în urmă cu mai bine de treizeci de ani de către psihodramaticieni din mai multe țări europene, și în prezent reunește 79 de asociații de psihodramă din 28 de țări europene. SPJLM este membră din 2000, iar ARPsiC a fost admisă în anul 2007. De la înființarea sa FEPTO organizează anual o conferință respectiv adunarea generală, la care participă reprezentanți ai organizațiilor membre. Aceste reuniuni permit cooperarea, învățarea și prezentarea noilor perspective în psihodramă.

SPJLM a fost înființată în 1994 la Cluj-Napoca, după ce psihodramaticieni din asociațiile de psihodramă din Germania și Ungaria – Hilde Gött de la Institutul de Psihodramă pentru Europa (PIfE), respectiv Klára Gallus și Kamilla Sarkady de la Asociația Maghiară de Psihodramă – au format prima generație de psihodramaticieni români, respectiv maghiari din Transilvania. ARPsiC, care în prezent are sediul la București, a fost înființată în 1995 grație psihodramaticinului Giovanni Boria de la Milano, care a inițiat formare în psihodramă în localități diferite, independent de colegii din Germania și Ungaria. Cele două asociații românești lucrează în paralel, dar începând din 2008 organizează împreună în fiecare an conferința națională de psihodramă.

Evenimentele FEPTO din acest an au fost deschise de Simona Vlad, vicepreședinte al SPJLM, secretar al FEPTO, organizatorul principal. Participanții au fost întâmpinați de membrii board-ului FEPTO, apoi de președinții celor două asociații organizatoare – Attila Deák (SPJLM) și Angela Ionescu (ARPsiC). Simona Vlad i-a prezentat pe membrii comitetelor de organizare internaționale și locale, precum și pe conducătorii workshop-urilor.

Simona Vlad a făcut apoi o scurtă prezentare a modului în care valorile au evoluat de-a lungul istoriei. Timp de câteva secole înaintea lui Hristos oamenii și zeii s-au aflat la același nivel, valorile coexistau. Dar apoi a apărut o dimensiune verticală, în care lumea divină s-a ridicat deasupra, și a devenit sarcina elitelor să transmită oamenilor valorile lumii de sus. Astfel, timp de două mii de ani valorile nu au fost create, ci descoperite. O nouă schimbare a apărut începând cu secolul al 18-lea, când valorile au început să fie create de om. În epoca noastră, secolul 21, există axe, fără însă a oferi un sistem unic de valori. Am preluat fragmente disparate din vechile sisteme, sunt frecvente confruntările și avem nevoie mai mult decât oricând de clarificări pentru a da sens vieții noastre.

În continuare am putut asista la prelegerea susținută de dr. Bogdan Radu, lector al Universității Babeș–Bolyai, întitulată Devalorizarea valorilor – o privire rapidă asupra comportamentului politic și social al societăților contemporane. Printre altele, conferențiarul a atras atenția auditoriului asupra faptului că valorile joacă un rol important în luarea deciziilor, însă astăzi există mult „zgomot”, adică confuzie: dezinformare, lipsă de înțelegere, automatisme. Adesea valorile trec neobservate, dar în anumite situații este necesar să le acordăm atenție în mod conștient (de exemplu, în timpul unei dezbateri televizate între candidații la președinție).

Mai târziu Radu Bogdan a relatat că în așa-numita eră post-materială îmbunătățirea calității vieții obținută prin dezvoltarea socio-economică duce la schimbarea valorilor pe două dimensiuni: societatea devine mai seculară, iar oamenii favorizează autoexprimarea și hedonismul. Din fericire, unele valori culturale tradiționale rezistă încă cu multă tenacitate.

Lectorul a mai amintit că tinerii sunt considerați ca fiind deschiși, progresiști, mai liberi și mai democrați decât persoanele mai învârstă. De fapt tinerii de azi sunt deziluzionați de democrație și se implică mai puțin în viața politică decât părinții lor. Ei preferă să trăiască în lumea virtuală, spațiul online, deoarece societatea, și în același timp – odată cu timpul și spațiul, datorită educației și altor factori – se schimbă și valorile. Urmarea valorilor depinde de context, personalitate și situație, a conchis vorbitorul.

Prezentarea a inclus o analiză comparativă a mai multor sondaje efectuate în țările membre FEPTO. Întrebările se refereau la religie, credință, eutanasie, avort, atitudinea față de minorități, iar în cazul mai multori întrebări răspunsurile au arătat o mare divergență de opinie între populația țărilor vesteuropene și a celor din Europa Centrală și de Est.

Însă la etajul trei al clădirii cunoscute de clujeni sub numele de Central, în sala de conferințe de la ClujHub a existat un acord deplin între cei 260 de participanți din cele 29 de țări europene. O mulțime de zâmbete și îmbrățișări când se întâlneau colegii care nu s-au văzut de mult. În timpul exercițiilor de încălzire de la grupul mare ne-am zâmbit, ne-am strâns de mână, ne-am îmbrățișat chiar și cu persoane pe care le întâlneam pentru prima dată în viață.  Am putut conversa doar în limba engleză, însă după câteva fraze a devenit clar că aveam mai multe în comun decât am fi crezut. În cele din urmă grupurile mici care s-au format din participanți, au primit sarcina de a sintetiza valorile alese ca un scurt mesaj pentru Europa. Una dintre echipe a transmis mesajul acesta: să existe întotdeauna FEPTO în Europa – adică libertate (Freedom), egalitate (Equality), pace (Peace), unitate (Togetherness) și optimism (Optimism).

Programul următoarelor două zile ale conferinței a fost destinat în principal profesioniștilor, cu ateliere interesante desfășurate în paralel. Enumerăm câteva dintre titlurile oferite: Abordarea postmodernă a teoriei psihodramei (Renée Oudijk, Olanda), Piatra filosofală în lumea contemporană: să găsim drumul propriu pe meleagurile valorilor care se schimbă (Sarolta Lázár, Ilona Görög, România), Încorporarea identității noastre cosmice în ființa noastră (Csilla Hunya, Péter Aszalós, Ungaria), Psihodramă transgenerațională și psihogenealogie (Manuela Maciel, Portugalia), Să pășim în lumea valorilor. Explorarea spiritualității și a conexiunii prin psihodramă (Eduardo Verdu, Norvegia), Lucrul psihodramatic cu probleme ale relațiilor de cuplu (Pavel Kornienko, Rusia), Atelier social pentru valorile drepturilor omului pe timp de război (Sofia Symeonidou, Grecia), Observarea sinelui, purtător al valorilor noastre (Angela Ionescu, România), Europa. Album foto de familie (Olena Stupak, Valentyna Skliar, Ucraina), Din perspectiva sociodramei. Cum pot contribui școlile la construirea unor comunități mai incluzive și mai pașnice (Margarida Belchior, Portugalia), Vocea interioară a psihoterapeutului (Inna Braneva, Bulgaria), Paradoxul excesului: când valorile se devalorizează (Adriana Oachiș, Simona Vlad, România).

Conferința a fost urmată de adunarea anuală a organizației. Deoarece organizația trece printr-o perioadă foarte dificilă din cauză că mulți dintre membri ei sunt afectați în mod direct de actele de război și terorism, lucrările adunării anuale au pus accentul pe găsirea unor măsuri concrete pe care să le adopte federația pentru ca în cadrul ei să se evidențieze pe deplin drepturile fundamentale ale omului în munca de zi cu zi ale celor care practică sau cercetează psihodrama. 

FEPTO și Cluj-Napoca și-au oferit reciproc experiențe și cunoștințe valoroase. Ne mulțumim reciproc pentru această întâlnire bogată! Ne vedem anul viitor la Torino!

Din culisele organizatorilor

După o săptămână obositoare, încărcată profesional, dar foarte reușită, i-am adresat câteva întrebări Simonei Vlad și Ilonei Görög. Simona Vlad, coordonatoarea echipei de organizare a conferinței și întâlnirii anuale din acest an este trainer și terapeut de psihodramă, conduce grupuri de psihodramă din 2010, a fost președinte, apoi vicepreședinte al SPJLM din 2018, respectiv este secretar al FEPTO din mai 2024. Ilona Görög este psiholog, psihoterapeut, formator în psihodramă, supervizor, membră în două organizații, SPJLM și Asociaţia de Psihodramă pentru Europa (PAfE). Participă de mai bine de zece ani în grupul de lucru pe teme de formare al FEPTO.

– Evenimente FEPTO au avut loc ultima oară la Cluj Napoca în 2006. Cum a reușit Clujul performanța de a obține dreptul și onoarea organizării conferinței și întâlnirii anuale FEPTO 2025?

Simona Vlad:  Propunerea a venit din partea Consiliului de conducere a FEPTO, prin minunata Judith Teszary, care este membru fondator al FEPTO  și prin originea ei maghiară, s-a simțit mereu aproape de Transilvania. Societatea noastră de psihodramă, de la Cluj, este membru vechi și implicat în comunitatea psihodramei europene, noi am dat și pe unul din președinții FEPTO, doctorul Horațiu Nil Albini, reper de profesionalism și artă psihodramatică. De asemenea președinta noastră anterioară, dr. Varro Eva, a câștigat stima colegilor europeni prin munca ei în diverse comisii de lucru. Toate acestea au făcut ca, atunci când s-a anunțat public Clujul ca gazdă pentru 2025, aplauzele să fie răsunătoare!

– Dintre ce propuneri de teme, prin ce mod și din ce motive ați ales ca temă pentru conferință tocmai „Psihodrama și valorile. Abordarea și integrarea diverselor perspective”?

SV.: A existat un comitet de consultanță internațional, compus din cinci psihodramaticieni FEPTO, printre care suedeza Eva Fahlström, care e membru fondator FEPTO și membru de onoare al SPJLM, o personalitate spectaculoasă, de o vivacitate, forță și căldură fantastice. Cei cinci membri au analizat multe teme sociale propuse, dar a câștigat tema valorilor, deoarece, deși e un cuvânt pe buzele tuturora, e folosit tot mai mult ca lozincă. Ne-am propus să scuturăm conceptul de praful supra-utilizării mecanice, și să îl privim îndeaproape, cu deschidere și curiozitate. În conferință am abordat valori consacrate, istoria valorilor, faptul că o valoare cardinală de azi poate deveni marginală peste un secol, am atins pericolul excesului valoric (pornind de la filosofia vechilor greci, care atenționau că orice valoare are nevoie de moderație, altfel își poate pierde atributul de valoare), conflictul de valori și multe altele. Tema valorilor a fost explorată în cadrul conferinței în 28 de workshop-uri, o prelegere și o sesiune plenară de psihodramă.

Sufletul pășește pe scenă

Realizarea păcii noastre interioare nu este cea mai ușoară sarcină de viață, dar în mod cert este una dintre cele mai frumoase. Este nevoie de spirit de aventură, curaj și perseverență, ca şi cum am merge la o drumeţie în munţi. Putem întâmpina dificultăți neașteptate, dar și frumuseți neprevăzute de-a lungul drumului. Și mai bine, dacă în acest demers găsim tovarăși de drum cu convingeri asemănătoare și profesionişti excelenţi care să ne ajute.

– Cum se desfăşoară întâlnirile grupului de psihodramă şi care este efectul lor asupra participanţilor?

Ilona Görög: Grupul de 10–15 persoane se întâlneşte regulat timp de câteva luni, iar activităţile sale sunt conduse de unul sau doi psihodramaticieni. În timpul psihodramei participanții încearcă diferite roluri, pun în scenă evenimente din viața lor personală cu ajutorul membrilor grupului și experimentează noi comportamente într-un mediu sigur. Asta activează resursele interioare, eliberează sentimentele refulate și face posibilă descoperirea unor noi moduri de conectare. Inversarea rolurilor – modelarea unei alte persoane, a unui obiect sau chiar al unui organ interior (în cazul temelor psihosomatice)  este o metodă deosebit de puternică pentru a dezvolta schimbarea de perspectivă, empatia și autocunoașterea.

– Importanța spontaneității și a creativității este adesea subliniată de practicieni în ceea ce privește psihodrama. Munca psihodramatică ajută la dezvoltarea acestor aptitudini, și dacă da, cum anume?

IG.: În copilărie ne comportăm absolut spontan și suntem foarte creativi, dar pe măsură ce înaintăm în vârstă, influențele din familie și din societate le reduc pe amândouă. Unul dintre scopurile centrale ale psihodramei este dezvoltarea spontaneității și creativității, care sunt abilități esențiale pentru menținerea sănătății mintale și adaptarea flexibilă la provocări. Prin spontaneitate înțelegem capacitatea de a răspunde la o situație într-un mod nou, dar adecvat – într-un mod viu, non-mecanic. Creativitatea înseamnă că se nasc soluții, raportări, puncte de vedere noi pentru o problemă dată. În mediul sigur, lipsit de prejudecăți al grupului de psihodramă, membrii grupului se pot elibera de anxietățile lor și pot găsi curajul de a se exprima din nou spontan, de a găsi soluții creative la propriile situații sau pentru a-și ajuta colegii de grup.

– Grupurile de autocunoaștere prin psihodramă sunt frecventate de obicei de tineri cu studii superioare din zonele urbane. Este necesar ca psihodrama să fie adusă mai aproape de oameni? Dacă da, cum se poate realiza asta?

IG.: S-ar putea spune că însuși creatorul metodei a urmărit tocmai acest scop. Potrivit lui J. L. Moreno scopul final al unei metode terapeutice adevărate nu poate fi altul, decât vindecarea întregii omeniri. Psihodrama este o metodă versatilă, dar este important să se facă distincție între scopurile și contextele în care este utilizată: în activitatea terapeutică, în programele pentru dezvoltarea autocunoașterii, ca parte a formării sau în scopuri educaționale. Unele dintre elementele sale pot fi integrate eficient în alte domenii, cum ar fi cea organizațională sau educația. Deși natura experiențială și eficiența psihodramei sunt atrăgătoare pentru mulți, nu toată lumea este dornică să participe. Unii preferă abordările verbale sau consideră că formele mai structurate sunt mai confortabile.

– Cum vedeți rolul psihodramei în societatea română din secolul 21? Cât de mare este „raza de acțiune” a metodei în rândul populației, la cine ajunge? Există diferențe între cum este privită și primită psihodrama în România, respectiv în țările occidentale?

SV.: La mai mult de un secol de existență, psihodrama continuă să vizeze ținta imprimată de părintele său, dr. J. L Moreno: nici mai mult nici mai puțin decât întreaga umanitate, cum a spus și Ilona. Psihodrama este o formă de psihoterapie, dar și mult mai mult decât atât. În România, prin practicienii săi, psihodrama ajunge în cabinetele de psihoterapie, în școli, companii, biserici, cabinete medicale, în închisori și cancelarii, în partide, ONG-uri, comunități. Psihodrama face vizibilă lumea invizibilă din mintea oamenilor, iar prin aceasta poate avea loc adevărata, autentica Întâlnire între oameni.

Deși Moreno s-a născut în România și a dezvoltat metoda psihodramei prin anii 1930, țara noastră a cunoscut psihodrama doar după 1989, prin grija unor psihodramaticieni pionieri, a mentorilor noștri. Ei au format primele generații de psihodramaticieni în România, iar astăzi comunitatea națională a psihodramaticienilor cuprinde peste o mie de practicieni și crește continuu. În prezent, în România metoda psihodramei este recunoscută de Colegiul Psihologilor din România și de Federația Română de Psihoterapie.

Necesitatea și impactul sănătății mintale

La orice vârstă, sănătatea fizică și mentală sunt factori care determină în mare măsură  calitatea vieții. Acest lucru este valabil mai ales zilele noastre, când ritmul tuturor activităţilor umane a devenit mai accelerat, stilul de viață este agitat, şi pe deasupra oamenii petrec mult timp în lumea virtuală.

La fel cum ne îngrijim zilnic de nevoile corprale, trebuie să avem grijă în mod regulat și de sănătatea sufletului nostru, de claritatea gândurilor și sentimentelor noastre, pentru a preveni apariția diferitelor tulburări și boli psihice. La fel ca nevoia de igienă, nevoia pentru întreținerea mentală trebuie dezvoltată la oameni de la o vârstă foarte fragedă.

Mai târziu devine necesară conștientizarea faptului că, dacă cineva nu este capabil să facă față propriilor probleme sufletești, nu este o slăbiciune și nu este o rușine să ceară ajutor profesional. Este important de știut că una dintre regulile deontologice ale unui profesionist din domeniul consilierii este că primul pas trebuie făcut de către client. Din fericire, în zilele noastre oamenii se simt din ce în ce mai puțin jenați să meargă la psiholog, asta este mai degrabă o activitate la modă care a devenit parte a modului de viață. În fostele țări socialiste societatea renunță încetul cu încetul la atitudinea de stigmatizare a persoanelor care se ocupă de probleme psihologice, fie ca profesioniști, fie ca clienți. Există din ce în ce mai multe metode și practicieni, se țin cursuri de formare, prelegeri, ateliere, fiecare putând alege în funcție de propria sa dispoziție spirituală.

Indiferent de metoda individuală sau de grup pe care am alege-o, timpul și energia  investită nu va fi irosită, ci va da roade încetul cu încetul. Dacă reușim să creăm propria noastră pace interioară, ne putem simți mai bine în primul rând noi înșine, totodată familia noastră poate funcționa mai sănătos, putem atinge performanțe mai bune la locul de muncă și ne putem îmbunătăți relațiile sociale. Buna dispoziție, atitudinea pozitivă, constructivă  pentru viață, respectul și aprecierea semenilor noștri și al mediul înconjurător se poate extinde de la individ la comunitate, în cercuri din ce în ce mai largi, și poate ajunge treptat la societate ca întreg.  Acesta este modul în care pacea interioară poate deveni exterioară.