SOCIETATEA DE PSIHODRAMĂ ”J. L. MORENO”
COMISIA ETICĂ
COD ETIC

Introducere
Codul Etic al Societății de Psihodramă Jacob Levy Moreno se aplică activităţilor profesionale,
ştiinţifice sau educaţionale ale psihodramaticienilor, întreprinse în diverse contexte, cum ar fi cel
interpersonal direct sau intermediate prin telefon, internet sau alte transmisii electronice.

Calitatea de membru al Societății de Psihodramă Jacob Levy Moreno (SPJLM) îi obligă pe
membrii săi să respecte standardele Codului Etic, precum şi regulile şi procedurile folosite pentru
aplicarea sa.

Codul Etic nu se referă la răspunderea civilă. Faptul că un psihodramatician a încălcat standardele
codului etic nu înseamnă neapărat că este vinovat sau că răspunde în vreun fel, din punct de vedere
legal. 

Codul de etică, disciplină şi deontologie profesională al Societății de Psihodramă ”Jacob Levy
Moreno” a fost elaborat prin preluarea şi adaptarea prevederilor codurilor etice aplicate de
Federația Română de Psihoterapie (FRP), Colegiul Psihologilor din România (CPR) și Federația
Europeană a Organizațiilor de Formare în Psihodramă (FEPTO), fiind folosite următoarele surse:

• Codul Etic al Federației Române de Psihoterapie (FRP, 2017):
  http://psihoterapie.ro/Pdf/Brosura_cod_etic_FRP.pdf
• Codul Etic al Colegiul Psihologilor din România (CPR, 2018):
  https://lege5.ro/Gratuit/gmzdcmbtgyza/codul-deontologic-al-profesiei-de-psiholog-cu-
  drept-de-libera-practica-din-24112018 și
• Declarația Universală a Principiilor Etice a Psihologilor, aprobat de Asociația
  Internațională a Psihologiei Aplicate (2008):
  https://www.ucc.ie/en/media/academic/appliedpsychology/ethicsforms/universal_declarat
  ion_of_ethics.pdf
• Codul Etic al Federației Europene a Organizațiilor de Formare în Psihodramă (FEPTO):
  https://www.fepto.com/about-fepto/constitution/code-of-ethics-and-practice și procedura
  plângerilor: http://www.fepto.com/about-fepto/constitution/complaint-procedure
  PRINCIPII ȘI STANDARDE ETICE

Principiile etice se situează la nivelul domeniului aspiraţional al valorilor morale şi impregnează
întreaga activitate a oricărui psihodramatician, începând din perioada de formare. Prin raportarea
permanentă la aceste valori se cultivă atitudinile morale şi etice absolut necesare activităţii de
psihodramatician.
Datorită gradului relativ mare de generalitate, principiile nu vor fi folosite la investigarea şi
rezolvarea plângerilor sau acuzaţiilor de comportament non etic, în acest scop aplicându-se regulile
de comportament profesional și normele formulate ca standarde etice.

Principiile etice pe care ne bazăm:
1. Respectarea demnității și drepturilor persoanei și a popoarelor
În cadrul acestui principiu elementele esențiale sunt: respectul pentru valoarea și demnitatea
inerentă a fiecărei ființe umane; respectul pentru diversitatea persoanelor și popoarelor,
obiceiurilor și credințelor fiecărei culturi; respect pentru intimitatea indivizilor, familiilor,
grupurilor și comunităților; protecția confidențialității informațiilor personale, așa cum este
definită cultural și este relevantă pentru indivizi, familii, grupuri și comunități; corectitudine și
echitate în tratarea oamenilor.
Respectul pentru obiceiurile și credințele culturilor este limitat doar dacă un obicei sau credință
contravine serios principiului respectării demnității sau dăunează bunăstării oamenilor.
2. Confidențialitatea
Acest principiu presupune respectarea și protecția confidențialității informațiilor obținute în cursul
desfășurări activtătății de psihodramatician; consimțământul liber și informat, așa cum este definit
cultural și este relevant pentru indivizi, familii, grupuri și comunități: transmiterea acestor
informații se face cu consimțământul persoanei/persoanelor în cauză.
Singurele excepții sunt situațiile în care păstrarea confidențialității ar constitui un pericol real
pentru persoana în cauză sau pentru alte persoane.
Dacă clientul este minor sau se află în imposibilitatea de a-și da consimțământul informat, se va
colabora cu persoanele implicate în ocrotirea, cu grijă deosebită pentru interesele și bunăstarea
persoanei/persoanelor implicate.
3. Justiția/dreptatea
Principiul presupune corectitudine și echitate în tratarea oamenilor, indiferent de apartenența lor
etnică, rasială, politică, sexuală, etc.
Specialiștii se asigură împotriva practicilor incorecte sau nedrepte ca urmare a prejudecății
personale sau a depășirii limitelor de competență.
Singurele limitări etic acceptabile sunt legate de limitele metodei și capacitatea
psihodramaticianului de a gestiona relația cu clientul/clienții.
4. Grija competentă
Grija competență înseamnă grija activă pentru bunăstarea indivizilor, familiilor, grupurilor,
comunităților; maximizarea beneficiilor și minimizarea daunei potențiale.
Grija nu poate cauza daune. Aceasta înseamnă că psihodramaticianului îi este interzisă folosirea
cunoștințelor și abilităților în scopul de a face rău clientului/clienților și celor apropiați acestora.
Psihodramaticianul este responsabil pentru corectarea și compensarea posibilelor efecte
dăunătoare apărute pe parcursul desfășurării activității.
Psihodramaticianul respectă capacitatea indivizilor, familiilor, grupurilor și comunităților de a lua
decizii pentru ei înșiși și a avea grijă de ei înșiși și ceilalți.
Psihodramaticianul este responsabil pentru propriul proces de autocunoaștere, astfel încât acesta
este conștient de felul în care propriile valori, atitudini, experiențe și contexte sociale influențează
acțiunile, interpretările, alegerile și recomandările proprii. Totodată el este responsabil pentru
dezvoltarea continuă și menținerea competențelor specifice.
5. Integritatea psihodramaticianului
Integritatea este vitală atât pentru avansarea cunoașterii științifice, cât și pentru menținerea
încrederii publice în psihologie.
Integritatea presupune:
– Onestitate, comunicare corectă, deschisă și exactă.
– Maximizarea imparțialității și minimizarea parțialității.
– Evitarea exploatării persoanelor pentru câștig personal, profesional sau financiar.
– Evitarea dezvăluirii incomplete de informații, exceptând cazul în care dezvăluirea completă
este nepotrivită din punct de vedere cultural, violează confidențialitatea, ori comportă
posibilitatea unei daune serioase aduse indivizilor, familiilor, grupurilor sau comunităților.
– Evitarea conflictelor de interese și declararea acestora dacă ele nu pot fi evitate sau evitarea
lor ar fi nepotrivită.
6. Responsabilitatea profesională și socială.
Comportamentul psihodramaticianului trebuie să fie unul etic, consistent cu promovarea bunăstării
societății și a membrilor săi, și cu idealurile etice înalte în activitățile științifice, profesionale,
educative ale comunității psihodramaticienilor.

Psihodramaticianul este conștient de faptul că acțiunea în rol profesional influențează viețile
oamenilor, mediul lor familial, social sau organizațional. El este responsabil de folosirea
cunoașterii în scopuri benefice și protejarea ei de folosirea abuzivă, incompetentă sau inutilă.

Responsabilitatea profesională și socială presupune formarea adecvată a membrilor comunității
psihodramaticienilor în ce privește responsabilitățile și comportamentele lor etice, dezvoltarea
conștiinței și sensibilității etice pentru a fi cât se poate auto-corectivi.

Psihodramaticianul are responsabilitatea extinderii cunoașterii științifice și profesionale astfel
încât aceasta să contribuie la bunăstarea societății și a membrilor săi.

Standardele etice pe care le avem în vedere:

1. Rezolvarea problemelor etice
1.1. Folosirea cu rea intenţie a cunoştinţelor şi/sau abilităţilor profesionale
Psihodramaticienii nu îşi folosesc cunoştinţele şi abilităţile profesionale în scopul manipulării,
exploatării clienţilor/pacienţilor şi, în general, în nici un alt scop care ignoră interesele şi
bunăstarea clientului.
1.2. Conflictele între etică şi legislaţie
Dacă responsabilităţile etice ale psihodramaticienilor vin în conflict cu legi, regulamente sau alte
reglementări legale, psihodramaticienii trebuie să îşi afirme aderenţa la Codul Etic şi să facă
demersurile necesare pentru rezolvarea conflictului.
1.3. Conflictele între etică şi cerinţe organizaţionale
Dacă cerinţele unei organizaţii la care psihodramaticienii sunt afiliaţi sau pentru care lucrează vin
în conflict cu acest Cod Etic, psihodramaticienii trebuie să clarifice natura acestui conflict, să îşi
facă cunoscut angajamentul faţă de Codul Etic şi, în măsura în care este posibil, să rezolve
conflictul în aşa fel încât să le fie permisă aderenţa la Codul Etic.
1.4. Rezolvarea informală a încălcărilor eticii
Atunci când psihodramaticienii cred că e posibil să existe o încălcare a prevederilor acestui Cod
Etic de către un alt psihodramatician, ei încearcă să rezolve problema prin aducerea ei în atenţia
respectivului psihodramatician, dacă o astfel de rezolvare informală pare adecvată în context şi
dacă nu încalcă drepturile la confidenţialitate eventual implicate ale clientului/pacientului.
1.5. Raportarea încălcărilor etice
Dacă o aparentă încălcare a prevederilor etice a dus sau este probabil să ducă la prejudicierea unei
persoane sau organizaţii şi nu se pretează la o rezolvare informală sau nu este rezolvată adecvat în
acest mod, psihodramaticienii trebuie să ia în continuare măsuri potrivite situaţiei. Aceste măsuri
pot include notificări ale comisiilor locale sau naţionale de etică, comisiilor de licenţiere sau
autorităţilor instituţionale potrivite.
1.6. Cooperarea cu Comisia de Etică
Psihodramaticienii cooperează în cadrul investigaţiilor etice, audierilor şi procedurilor impuse de
SPJLM. În cadrul investigaţiilor trebuie respectată confidenţialitatea. Refuzul de a coopera
constituie, în sine, o violare a eticii. Cererea scrisă a celui în cauză de a amâna investigaţia până la
pronunţarea unei decizii judecătoreşti nu constituie necooperare.
1.7. Plângerile inadecvate
Psihodramaticienii nu adresează plângeri pe teme etice făcute cu ignorarea regulilor etice, din
neglijenţă sau cu rea intenţie, şi nici nu îi îndeamnă pe alţii să facă asemenea plângeri.
1.8. Discriminarea petenţilor şi a celor reclamaţi
Psihodramaticienii nu pot impiedica angajarea, promovarea, admiterea în învăţământ sau alte
programe a unor persoane numai pe motivul că acestea au făcut plângeri sau fac obiectul unei
investigaţii de natură etică. Aceasta nu exclude însă luarea unor măsuri pe baza rezultatelor unor
asemenea investigaţii, luarea în considerare a altor informaţii adecvate.

2. Competenţa
2.1. Limitele competenţei
(a) Psihodramaticienii furnizează servicii, educă şi fac cercetare numai în domeniile în care sunt
competenţi în baza educaţiei, formării, experienţei supervizate, studiilor sau experienţei personale.
(b) În cazurile în care înţelegerea factorilor de vârstă, gen, identitate de gen, rasă, etnie, cultură,
origine naţională, religie, orientare sexuală, dizabilitate, limbă sau statut socio-economic sunt
esenţiale pentru implementarea eficientă a unor servicii sau pentru cercetare, psihodramaticienii
fie au sau dobândesc formarea, experienţa, consultanţa sau supervizarea necesară pentru a asigura
competenţa serviciilor lor, fie fac trimiterile necesare, cu excepţia cazurilor menţionate de
Standarde 2.2.
(c) Atunci când psihodramaticienilor li se cere să furnizeze servicii persoanelor pentru care nu
există servicii adecvate de sănătate mentală şi pentru care psihodramaticienii nu au obţinut
competenţa necesară, psihodramaticienii cu o pregătire sau experienţă apropiată de cea necesară
pot furniza aceste servicii, astfel încât să se asigure faptul că serviciile necesare nu sunt refuzate
dacă respectivii psihodramaticieni fac un efort rezonabil de a obţine competenţa cerută prin
folosirea datelor din cercetare, formare, consultanţă sau studiu.
(d) În domeniile noi, în care nu există încă standarde recunoscute în privinţa pregătirii necesare,
psihodramaticienii trebuie totuşi să facă tot ceea ce este rezonabil cu putinţă pentru a asigura
competenţa muncii lor şi a proteja clienţii/pacienţii, supervizaţii, participanţii la cercetare, clienţii
organizaţionali, etc., de orice prejudiciu.
(e) Atunci când lucrează în sistemul judiciar, psihodramaticienii îşi însuşesc regulile judiciare sau
administrative care le guvernează activitatea.
2.2 Activitatea în condiţii de urgenţă
În cazuri de urgenţă, când psihodramaticienii furnizează servicii persoanelor pentru care alte
servicii de sănătate mentală nu sunt disponibile şi pentru care psihodramaticienii nu au obţinut
pregătirea necesară, ei pot totuşi furniza asemenea servicii pentru a asigura faptul că aceste servicii
nu sunt refuzate celor care au nevoie de ele. Serviciile vor înceta imediat ce situaţia de urgenţă
încetează sau devin disponibile serviciile adecvate.
2.3 Menţinerea competenţei
Psihodramaticienii fac eforturi permanente de a se dezvolta profesional şi de a-şi menţine
competenţa.
2.4. Bazele raţionamentelor ştiinţifice şi profesionale
Munca psihodramaticienilor se bazează pe cunoştinţele ştiinţifice şi profesionale, bine stabilite,
ale disciplinei.
2.5. Probleme şi conflicte personale
(a) Psihodramaticienii se abţin de la iniţierea unei activităţi atunci când ştiu sau ar trebui să ştie că
există riscul ca problemele lor personale să îi impiedice să îşi desfăşoare activitatea în mod
competent.
(b) Atunci când psihodramaticienii devin conştienţi de unele probleme personale care ar putea
interfera cu anumite activităţi profesionale, ei iau măsurile adecvate, cum ar fi obţinerea de
consultanţă sau asistenţă profesională şi hotărăsc dacă trebuie să limiteze, suspende sau să sisteze
respectivele activităţi.

3. Relaţiile umane
3.1. Discriminarea
În activitatea lor, psihodramaticienii nu se angajeaza în diverse forme de discriminare bazate pe
vârstă, gen, identitate de gen, rasă, etnie, cultură, origine natională, religie, orientare sexuală,
dizabilităţi, statut socioeconomic sau pe oricare altă bază, pe care legea le interzice.
3.2. Hărţuirea sexuală
Psihodramaticienii nu se angajează în hărţuire sexuală. Hărţuirea sexuală constă în solicitarea
sexuală, avansurile fizice, comportamentul verbal sau non-verbal de natură sexuală care are loc în
legatură cu activităţile sau cu rolurile profesionale ale psihodramaticienilor în care aceştia
acţionează, şi care fie (1) este nedorită, de natură să ofenseze sau să creeaze o atmosferă ostilă la
locul de muncă sau educaţie, şi de care psihodramaticianul este conştient sau în legătură cu care i
se atrage atenţia sau (2) este suficient de severă sau intensă pentru a fi abuzivă din punctul de
vedere al unei persoane rezonabile, în contextul dat. Hărţuirea sexuală poate consta dintr-un singur
act, sever sau intens, sau din mai multe acte, persistente şi pervazive.
3.3 Alte forme de hărţuire
Psihodramaticienii nu se angajează în mod conştient în acte de hărţuire sau de umilire a persoanelor
cu care interacţionează în activitatea lor profesională, bazate pe factori precum vârsta respectivelor
persoane, genul, identitatea de gen, rasa, etnia, cultura, originea naţională, religia, orientarea
sexuală, dizabilităţile, limba sau statutul socioeconomic.
3.4. Evitarea prejudicierii
Psihodramaticienii fac tot ce ţine de ei pentru evitarea prejudicierii clienţilor/pacienţilor,
psihodramaticienilor în formare, supervizaţilor, pacrticipanţilor la cercetare, clienţilor
organizaţionali şi altora cu care lucrează, şi pentru a minimaliza prejudicierea atunci când aceasta
este previzibilă şi/sau inevitabilă.
3.5. Relaţiile multiple
(a) O relaţie multiplă apare atunci când un psihodramatician este într-un rol profesional cu o
persoană şi (1) în acelaşi timp este şi în alt rol cu aceeaşi persoană, (2) în același timp este într-o
relaţie cu o persoană apropiată sau înrudită cu persoana cu care psihodramaticianul este în relaţie
profesională, sau (3) promite să intre pe viitor, într-o altă relaţie cu acea persoană sau cu o altă
persoană apropiată sau înrudită cu prima. Psihodramaticianul se abţine de a intra într-o relaţie
multiplă dacă poate anticipa în mod rezonabil faptul că relaţia multiplă îi va afecta obiectivitatea
sau competenţa ori eficienţa intervenției, sau că există riscul exploatării sau prejudicierii
clientului/pacientului. Dacă psihodramaticianul nu poate anticipa faptul că relaţiile multiple vor
avea un efect negativ sau vor creşte riscul exploatării sau prejudicierii, acestea nu sunt considerate
neetice.
(b) Daca un psihodramatician realizează că, datorită unor factori imprevizibili, a apărut o relaţie
multiplă potenţial dăunătoare, el trebuie să ia toate măsurile necesare pentru rezolvarea acesteia,
respectând interesul persoanei afectate şi complianţa cu Codul Etic.
(c) Atunci când legea, politicile instituţionale sau circumstanţele extraordinare obligă
psihodramaticienii să intre în mai multe roluri, cum ar fi situaţiile cu caracter judiciar sau
administrativ, aceştia trebuie să clarifice încă de la început aşteptările de rol şi amploarea
confidenţialităţii precum şi ulterior când survin schimbări de rol.
3.6. Conflictul de interese
Psihodramaticienii se abţin de la asumarea unui rol profesional atunci când pot anticipa că relaţii,
interese personale, ştiinţifice, profesionale, legale, financiare sau de altă natură (1) le vor afecta
obiectivitatea, competenţa, eficienţa sau performanţele lor ca psihodramaticieni sau (2) vor expune
persoana sau organizaţia cu care se află în relaţie profesională riscului de prejudiciere sau
exploatare.
3.7. Servicii profesionale la cererea terţilor
Atunci când psihodramaticienii sunt de acord să furnizeze servicii unei persoane sau entităţi la
cererea unui terţ, psihodramaticienii clarifică de la început natura relaţiei cu toate persoanele sau
toate organizaţiile implicate. Această clarificare se referă la rolul psihodramaticianului (ex.:
psihodramatician, consultant, diagnostician, martor), stabilirea clientului, modul probabil în care
vor fi folosite serviciile oferite sau informaţiile obţinute, precum şi faptul că în acest context vor
exista probabil unele limite impuse confidenţialităţii.
3.8. Relaţii de exploatare
Psihodramaticienii nu exploatează persoanele asupra cărora au autoritate de supervizare, evaluare
sau de altă natură, cum ar fi clienţii/pacienţii, psihodramaticienii în formare, psihodramaticienii
sub supervizare, participanţii la cercetare sau angajaţii.
3.9. Cooperarea cu alţi specialişti
Atunci când este indicat şi acceptabil din punct de vedere profesional, psihodramaticienii
cooperează cu alți profesionişti, cu scopul de a-şi servi clienţii/pacienţii în mod eficient şi adecvat.
3.10. Consimţământul informat
(a) În activitatea de terapie, consiliere, consultanţă, cercetare faţă în faţă sau prin intermediul
mijloacelor de comunicare electronică, psihodramaticienii obţin consimţământul informat al
persoanei sau persoanelor implicate, folosind un limbaj care este pe înţelesul acestora, cu excepţia
situaţiei în care desfăşurarea respectivelor activităţi fără consimţământ este cerută de lege sau este
specificat în vreun fel în Codul Etic.
(b) În cazul persoanelor incapabile, din punct de vedere legal, de a-şi da consimţământul informat,
psihodramaticienii trebuie totuşi (1) să furnizeze o explicaţie adecvată, (2) să obţină acordul
persoanei, (3) să ia în considerare preferinţele şi interesele superioare ale acestor persoane, şi (4)
să obţină permisiunea adecvată de la persoana desemnată legal, dacă un asemenea substitut de
consimţământ este permis sau cerut de lege. Atunci când consimţământul dat de către o persoană
desemnată legal nu este permis sau cerut de lege, psihodramaticienii trebuie să ia toate măsurile
posibile pentru a proteja drepturile şi starea de bine a clientului/pacientului.
(c) Atunci când serviciile psihodramatice sunt cerute printr-o decizie judecătorească sau
obligatorie, psihodramaticienii care acceptă informează persoana de natura acestor servicii,
inclusiv de faptul că acestea sunt cerute printr-o decizie judecătorească sau obligatorie, precum şi
de limitele confidenţialităţii, înaintea furnizării acestor servicii.
3.11. Servicii furnizate către sau prin intermediul organizaţiilor
(a) Psihodramaticienii care furnizează servicii către sau prin intermediul organizaţiilor oferă în
prealabil informaţiile necesare clienţilor şi, atunci când e cazul, celor direct afectaţi privind (1)
natura şi obiectivele serviciilor, (2) beneficiarii vizaţi, (3) cine anume are calitatea de
client/pacient, (4) relaţia pe care psihodramaticianul o va avea cu fiecare persoană şi cu organizaţia
în ansamblu, (5) modul probabil de utilizare a serviciilor furnizate şi a informaţiilor obţinute, (6)
cine va avea acces la informaţii, şi (7) limitele confidenţialităţii. Ei furnizează informaţii despre
rezultatele şi concluziile acestor servicii persoanelor îndreptăţite cât mai curând posibil.
(b) Dacă psihodramaticienii sunt opriţi de lege sau de regulamentele organizaţiei să dezvăluie
anumite informaţii unor persoane sau grupuri anume, ei trebuie să informeze de la început
persoanele sau grupurile respective despre acest lucru.
3.12. Întreruperea serviciilor psihodramatice
În afara cazului în care contractul nu prevede altceva, psihodramaticienii trebuie să ia toate
măsurile pe care le au la îndemână pentru a facilita continuarea furnizării serviciilor în cazul în
care aceste servicii sunt întrerupte de factori precum îmbolnăvirea, decesul, indisponibilitatea,
relocarea sau pensionarea psihodramaticianului, sau în cazul în care clientul/pacientul îşi schimbă
domiciliul sau este limitat financiar.

4. Confidenţialitatea şi intimitatea
4.1. Păstrarea confidenţialităţii
Psihodramaticienii au obligaţia fundamentală de a lua toate măsurile de precauţie posibile pentru
a proteja informaţiile confidenţiale, obţinute sau stocate în orice formă.
4.2. Discutarea limitelor confidenţialităţii
(a) Psihodramaticienii discută cu persoanele (inclusiv, în măsura în care este posibil, cu persoanele
care sunt incapabile, din punct de vedere legal, de a-şi da consimtământul informat, precum şi cu
reprezentanţii lor legali) şi organizaţiile cu care stabilesc o relaţie ştiinţifică sau profesională (1)
limitele confidenţialităţii şi (2) modalităţile previzibile în care vor fi folosite informaţiile aflate din
activitatea psihodramatică. (b) În afara cazului în care nu este posibil sau este contraindicat,
discutarea confidenţialităţii are loc la începutul relaţiei, precum şi după aceea, dacă apar noi
circumstanţe care impun acest lucru.
(b) Psihodramaticienii care oferă servicii, produse sau informaţii prin intermediul transmisiei
electronice, îşi informează clienţii/pacienţii despre riscurile pentru intimitate şi de limitele
confidenţialităţii.
4.3. Înregistrările
Înainte de a înregistra voci sau imagini ale persoanelor psihodramaticienii trebuie să obţină
permisiunea din partea celor în cauză sau a reprezentanţilor lor legali.
4.4. Minimizarea intruziunilor în intimidate
(a) Psihodramaticienii includ în rapoartele sau prezentările scrise sau orale numai acele informaţii
care sunt strict necesare scopului pentru care comunicarea respectivă are loc.
(b) Psihodramaticienii discută informaţiile confidenţiale aflate ca urmare a muncii lor numai în
scopuri ştiinţifice şi profesionale adecvate şi numai cu persoane interesate în materie, luând măsuri
de asigurare a anonimatului clientului/pacientului.
4.5. Dezvăluirile
(a) Psihodramaticienii pot dezvălui informaţii confidenţiale numai cu consimţământul clientului
organizaţional, membrilor de grup, clientului/pacientului individual, sau persoanei autorizate legal
să îl reprezinte, asumându-şi şi responsabilitatea posibilelelor consecinţe.
(b) Psihodramaticienii pot dezvălui anumite informaţii confidenţiale fără consimţământul
persoanei numai în cazul în care păstrând confidenţialitatea s-ar pune în pericol viaţa sau
integritatea clientului/pacientului, psihodramaticianului sau a altor persoane.
4.6. Consultul interdisciplinar
Atunci când se consultă cu colegi, (1) psihodramaticienii nu dezvăluie informaţii confidenţiale
care, în mod obişnuit, ar putea duce la identificarea clientului/pacientului, participantului la studiile
de cercetare sau a organizaţiei cu care care au o relaţie confidenţială, în afara cazului în care au
obţinut în prealabil consimţământul persoanei sau organizaţiei, sau a situaţiei în care dezvăluirea
nu poate fi evitată, şi (2) psihodramaticienii dezvăluie numai informaţiile strict necesare
îndeplinirii obiectivului vizat.
4.7. Folosirea informaţiilor confidenţiale în scop didactic sau cu alte scopuri
Psihodramaticienii nu dezvăluie în lucrările sau prezentările lor, sau în orice altă formă de
mediatizare, informaţii personale pe care le-au obținut în cursul activităţii lor şi care pot permite
identificarea clienţilor/pacienţilor, studenţilor, participanţilor la studiile de cercetare, clienţilor
organizaţionali sau altor beneficiari ai serviciilor lor, în afara cazurilor în care (1) iau măsurile
necesare pentru a ascunde identitatea persoanei sau organizaţiei, (2) persoana sau organizaţia şi-a
dat consimţământul în scris.

5. Promovarea şi anunţurile publice
5.1. Evitarea anunţurilor false sau exagerate
(a) Anunţurile publice includ, dar nu se limitează la publicitatea plătită sau neplătită, aprobarea
unui produs, aplicaţiile pentru burse, certificări sau alte aplicaţii privind obţinerea de credite,
broşuri, tipărituri, listarea în diverse cataloage, CV-uri sau comentarii în media tipărită sau
electronică, afirmaţii făcute în cadrul proceselor de judecată, prezentări orale destinate publicului,
materiale publicate. Psihodramaticienii nu fac cu bună ştiinţă afirmaţii publice care sunt false, sau
de natură a induce în eroare privind cercetarea, practica sau oricare alte activităţi ale lor sau ale
persoanelor sau organizaţiilor cu care colaborează sau la care sunt afiliaţi.
(b) Psihodramaticienii nu fac afirmaţii false, înşelătoare sau frauduloase privind (1) formarea,
experienţa sau competenţa lor; (2) titlurile academice obţinute; (3) acreditările lor; (4) afilierea la
instituții sau organizatii; (5) serviciile lor; (6) baza ştiinţifică sau clinică a serviciilor lor, precum
şi rezultatul sau gradul de succes al acestora; (7) tarifele practicate; sau (8) publicaţiile sau
rezultatele cercetărilor lor.
5.2. Anunţurile terţilor
(a) Psihodramaticienii care angajează terţi pentru a crea şi afişa public anunţuri care le promovează
serviciile, produsele sau activităţile, îşi asumă pe deplin responsabilitatea pentru acestea.
(b) Psihodramaticienii nu au voie să plătească sau să recompenseze în vreun fel angajaţii presei,
radioului, televiziunii sau altor organe mass-media, în schimbul publicităţii sub formă de ştiri.
(c) Orice formă de publicitate plătită privind activităţile psihodramaticienilor trebuie să fie în mod
clar identificabilă ca atare.
5.3. Descrierea workshop-urilor şi a programelor educaţionale non universitare
În măsura în care depinde de ei, psihodramaticienii responsabili cu anunţurile, cataloagele,
broşurile sau orice altă formă de publictate privind atelierele, seminariile sau orice alte forme de
educaţie non universitare, trebuie să se asigure că descriu în mod corespunzator publicul căruia le
sunt destinate, obiectivele educaţionale, lectorii şi tarifele implicate.
5.4. Prezentările în media
Când psihodramaticienii dau sfaturi public sau comentează prin intermediul presei tipărite,
internetului sau altor forme de transmisii electronice, trebuie să ia toate măsurile pentru a se asigura
că afirmaţiile lor (1) sunt bazate pe cunoştinţele lor profesionale, pregătirea sau experienţa lor, în
acord cu literatura şi practica psihoterapeutică şi psihodramatică; (2) sunt în acord cu acest Cod
Etic; şi (3) nu indică faptul că a fost stabilită o relaţie profesională cu solicitantul.
5.5. Mărturiile
Psihodramaticienii nu solicită mărturii de la clienţi/pacienţi cu care se află în relaţie profesională
sau de la alte persoane care, datorită unor circumstanţe particulare, sunt uşor influenţabile.
5.6. Solicitările personale
Psihodramaticienii nu se angajează, direct sau prin intermediari, în activităţi nesolicitate oferidu-
şi propriile servicii către clienţi actuali sau potenţiali sau către alte persoane care, datorită
circumstanţelor particulare în care se află, sunt uşor influenţabile. Această interdicţie nu include:
(1) încercarea de a stabili contacte colaterale adecvate, cu scopul de a face un bine unui
client/pacient sau (2) furnizarea serviciilor în cazul dezastrelor sau în cadrul activităţilor de
“outreach” comunitare.

6. Păstrarea însemnărilor şi a documentelor. Taxe
6.1 Documentarea activităţii ştiinţifice şi profesionale. Păstrarea documentelor
Psihodramaticienii creează şi, în măsura în care documentele sunt sub controlul lor, păstrează,
difuzează, depozitează documente şi date legate de activitatea lor profesională şi ştiinţifică, şi le
elimină atunci când se consideră că păstrarea lor a devenit inutilă.
6.2 Păstrarea, transmiterea şi distrugerea documentelor confidenţiale legate de activitatea
profesională şi știinţifică
(a) Psihodramaticienii mențin confidențialitatea documentelor pe care le creează, depozitează,
cercetează, transferă sau elimină, indiferent dacă acestea sunt pe hârtie sau pe suport electronic.
(b) Dacă informaţii confidenţiale privind beneficiarii serviciilor psihodramatice sunt introduse în
baze de date sau sisteme de înregistrare la care au acces persoane pentru care beneficiarul nu a
consimţit, psihodramaticienii folosesc codificări sau alte metode pentru păstrarea anonimatului
acestuia.
(c) Psihodramaticienii îşi stabilesc din timp strategii privind transferul şi protejarea
confidenţialităţii datelor şi a documentelor în cazul retragerii lor din activitate.
6.3 Tarife şi aranjamente financiare
(a) Psihodramaticienii şi beneficiarii serviciilor acestora cu care intră într-o relaţie profesională
sau ştiinţifică trebuie să ajungă cât mai curând posibil la o înţelegere privind plata serviciilor.
(b) Practicile psihodramaticienilor în materie de tarife sunt conforme cu legislaţia în vigoare.
(c) Psihodramaticienii nu îşi prezintă tarifele într-un mod eronat sau înşelător.
(d) În cazul în care se poate anticipa o limitare a serviciilor datorată unor limitări financiare, acest
lucru trebuie discutat cu beneficiarul cât mai curând posibil.
6.4. Barter cu clienţii/pacienţii
Barterul înseamnă acceptarea de bunuri, servicii sau alte forme de remunerare de natură non-
financiară de la clienţi/pacienţi în schimbul serviciilor psihodramatice. Psihodramaticienii pot
folosi barterul numai în condiţii excepţionale şi cu respectarea Codului Etic.
6.5. Rapoarte corecte către sponsori şi finanţatori
În rapoartele către cei care le plătesc serviciile în cadrul programelor de cercetare
psihodramaticienii iau măsuri pentru asigurarea acurateţii raportărilor în ceea ce priveşte natura
activităţilor, tarifele, datoriile şi plăţile şi, dacă e posibil, identitatea prestatorului şi rezultatele.
6.6. Trimiterea către alţi specialişti şi taxele aferente
Când psihodramaticienii plătesc, primesc plăţi sau le împart cu alţi profesionişti, în alte condiţii
decât în relaţia angajator-angajat, plata fiecăruia se face pe baza serviciilor prestate (clinice, de
consultanţă, administrative, etc.) şi nu pe baza trimiterii.

7. Educaţia şi formarea profesională
7.1. Conceperea programelor educaţionale şi de training
Psihodramaticienii responsabili cu programele de educaţie şi formare iau măsuri pentru a asigura
faptul că aceste programe furnizează cunoştinţele şi experienţele necesare şi îndeplinesc criteriile
pentru obţinerea licenţei, certificare sau atingerea obiectivelor programului.
7.2. Descrierea programelor educaţionale şi de training
Psihodramaticienii responsabili de educaţie şi formare asigură descrierea în mod corect și exact a
programelor în privinţa conţinutului lor, a scopurilor şi obiectivelor pregătirii, a taxelor şi a
beneficiilor precum şi a cerinţelor de îndeplinit pentru absolvirea programului. Toate aceste
informaţii trebuie să fie uşor accesibile celor interesaţi.
7.3. Acurateţea în predare
(a) Psihodramaticienii asigură faptul că programa cursurilor descrie în mod corespunzător materia
ce urmează a fi parcursă, criteriile de evaluare a progresului şi natura experienţelor legate de
cursuri. Acest standard nu impiedică un formator să modifice materia de curs sau cerinţele atunci
când consideră necesar acest lucru din punct de vedere pedagogic, atâta timp cât studenţii sunt
informaţi în privinţa acestor modificări astfel încât să poată îndeplini cerinţele programului.
(b) Fiind angajaţi în predare sau formare, psihodramaticienii prezintă cu acurateţe informaţiile de
specialitate.
7.4. Evaluarea performanţei psihodramaticienilor în formare şi supervizaţilor
Psihodramaticienii formatori evaluează pe psihodramaticienii în formare şi pe cei aflaţi în
supervizare pe baza performanţelor lor efective legate de cerinţele stabilite ale programului.
7.5. Relaţiile sexuale cu psihodramaticienii în formare şi supervizaţii
Psihodramaticienii nu se angajează în relaţii sexuale cu psihodramaticienii în formare şi/sau
supervizaţii.

8. Activitatea de cercetare şi publicaţii
8.1. Aprobarea instituţională
Când este necesar, psihodramaticienii furnizeză informaţii amănunţite privind cercetarea şi
obiectivele urmărite în vederea obţinerii aprobării instituţionale prealabile începerii cercetării. Ei
desfăşoară cercetarea în conformitate cu protocolul de cercetare aprobat.
8.2. Consimţământul informat pentru cercetare
(a) Atunci când obţin consimţământul informat, psihodramaticienii informează participanţii despre
(1) scopul cercetării, durata anticipată şi procedurile; (2) dreptul de a refuza să participe şi de a se
retrage din cercetare după începerea acesteia; (3) posibilele consecinţe ale refuzului sau retragerii;
(4) factorii anticipaţi ca putând influenţa decizia lor de a participa, precum şi riscurile potenţiale,
disconfortul sau efectele adverse; (5) orice posibil beneficiu de pe urma cercetării; (6) limitele
confidenţialităţii; (7) stimulentele pentru participare; şi (8) pe cine să contacteze în legătură cu
eventualele lor intrebări privind cercetarea şi drepturile participanţilor. Ei dau posibilitatea
potenţialilor participanţi de a pune întrebări şi le oferă răspunsuri.
(b) Psihodramaticienii care conduc cercetări privind intervenţii terapeutice ce implică tratamente
experimentale comunică în mod clar, încă de la început, (1) natura experimentală a tratamentului;
(2) serviciile care vor fi sau nu vor fi disponibile grupului sau grupurilor de control, dacă este
cazul; (3) modul în care va fi facută distribuţia în grupurile experimental şi de control; (4)
tratamentele alternative disponibile pentru persoanele care nu doresc să participe în cercetare sau
doresc să se retragă după ce studiul a început; şi (5) recompensa pe care o vor primi participanţii
ca urmare a participării în cercetare.
8.3. Consimţământul informat pentru înregistrarea vocilor sau imaginilor în cercetare
Psihodramaticiieni obţin consimţământul informat al participanţilor la cercetare înainte de
înregistrarea vocilor sau imaginilor lor, cu excepţia situaţiilor când (1) cercetarea constă numai în
observaţii naturale în spaţii publice şi nu se anticipează că înregistrarea va fi folosită într-o manieră
care ar putea duce la identificarea persoanelor sau prejudicierea lor sau (2) proiectul de cercetare
implică inducerea în eroare, caz în care consimţământul pentru folosirea înregistrării este obţinut
după ce are loc înregistrarea.
8.4. Clienţii/pacienţii, psihodramaticienii în formare sau subordonaţii ca participanţi la cercetare
(a) Atunci când psihodramaticienii implică în cercetare, ca participanţi, clienţi/pacienţi,
psihodramaticieni în formare sau subordonaţi, psihodramaticienii trebuie să se asigure că nu există
pentru aceştia consecinţe neplăcute în cazul refuzului de a participa sau de retragere din cercetare.
(b) Atunci când participarea la cercetare este o cerinţă a unui curs sau reprezintă o oportunitate
pentru obţinerea unor credite suplimentare, potenţialului participant îi este oferită posibilitatea de
a alege activităţi alternative echivalente.
8.5. Excepţiile de la consimţământului informat
Psihodramaticienii nu sunt obligaţi să solicite consimţământul informat al participanţilor atunci
când (1) nu se anticipează că cercetarea respectivă ar produce vreun disconfort sau prejudiciu
participanţilor, şi (2) este permis de regulamente instituţionale.
8.6. Oferirea de beneficii neprincipiale pentru participarea la cercetare
(a) Psihodramaticienii evită oferirea, în schimbul participării la studiu, a unor recompense
financiare sau de altă natură excesive sau nepotrivite, ce ar putea fi percepute a fi coercitive sau
manipulatorii.
(b) Când oferă servicii profesionale ca recompensă pentru participanţii la cercetare,
psihodramaticienii clarifică natura serviciilor ca şi riscurile, obligaţiile şi limitările. (Vezi şi
Standard 6.4.)
8.7. Inducerea în eroare în cercetare
(a) Psihodramaticienii nu conduc studii care implică inducerea în eroare decât în cazul în care
tehnicile de înşelare sunt justificate de posibilele rezultate semnificative ştiinţific sau educaţional
ori ca valoare aplicativă şi nu sunt disponibile tehnici alternative care nu implică înşelarea.
(b) Psihodramaticienii nu induc în eroare prezumtivii participanţi în legătură cu faptul că în cursul
cercetării ar putea suferi durere fizică sau distres emoţional.
(c) Psihodramaticienii explică participanţilor că tehnica de inducere în eroare face parte integrantă
din proiectul şi tehnica de cercetare cât mai curând posibil, preferabil odată cu concluziile
paricipării lor, dar nu mai târziu de concluziile de după colectarea datelor, şi permit participanţilor
să retragă din studiu propriile date. (Vezi şi Standard 8.8.)
8.8. Ședințele informative
(a) Psihodramaticienii oferă cu promptitudine participanţilor ocazia de a obţine informaţii adecvate
despre natura, rezultatele şi concluziile cercetării, şi iau măsuri pentru a corecta eventualele
înţelegeri greşite din partea acestora şi pe care psihodramaticienii le constată.
(b) În cazul în care din considerente de natură ştiinţifică sau umană se justifică întârzierea sau
abţinerea de la comunicarea acestor informaţii, psihodramaticienii iau măsuri pentru reducerea
riscului de prejudiciu.
(c) Când psihodramaticiieni îşi dau seama că procedeul de cercetare a prejudiciat un participant,
iau măsuri pentru minimizarea prejudiciului.
8.9. Comunicarea rezultatelor cercetării
(a) Psihodramaticienii nu inventează date. (b) Dacă psihodramaticienii descoperă erori
semnificative în datele publicate, iau măsuri pentru a le corecta prin corectură, retractări, erate, sau
alte mijloace editoriale adecvate.
8.10. Plagiatul
Psihodramaticienii nu prezintă porţiuni ale unor lucrări sau date ale altor autori ca fiind ale lor, dar
este permis ca, ocazional, să le citeze ca surse.
8.11. Creditarea publicării
(a) Psihodramaticienii primesc drepturi şi credite, inclusiv drepturi de autor, doar pentru lucrările
pe care le-au făcut sau la care au contribuit substanţial.
(b) Calitatea de autor principal şi alte creditări de cercetare reflectă contribuţia ştiinţifică sau
profesională a fiecărei persoane implicate, indiferent de statut. O poziţie instituţională superioară
nu justifică creditarea ca autor. Contribuţiile minore în cercetare sau în redactarea materialelor
publicate sunt menţionate corespunzător în note de subsol sau în introducere.
(c) Cu excepţia unor situaţii deosebite, psihodramaticianul în supervizare este listat ca autor
principal al unui articol bazat pe dizertaţia sa.
8.12. Duplicarea publicării datelor
Psihodramaticiieni nu dau spre publicare ca originale date publicate anterior. Aceasta nu exclude
posibilitatea republicării datelor cu condiţia ca faptul să fie consemnat corespunzător.
8.13. Recenziile
Psihodramaticienii care realizează recenzii pentru prezentări, publicaţii, granturi sau propuneri de
proiecte de cercetare vor respecta confidenţialitatea şi drepturile de proprietate intelectuală ale
autorilor asupra respectivelor materiale.

9. Activităţile psihodramaticianului
9.1. Când se obţine consimţământul informat, psihodramaticianul informează clientul/pacientul
cât mai curând posibil în cadrul activităţii psihodramatice despre: natura şi cursul anticipat al
activităţii, tarife, implicarea unor terţi, limitele confidenţialităţii, şi oferă posibilitatea
clientului/pacientului de a pune întrebări şi de a primi răspunsuri.
9.2. Când psihodramaticianul se află sub supervizare, clientul/pacientul este informat despre
aceasta.
9.3. Când psihodramaticienii acceptă să ofere servicii mai multor persoane aflate în relaţie (ex.:
soţi, alte persoane semnificative, părinţi şi copii) trebuie să clarifice de la început (1) cine este
clientul/pacientul) şi (2) care este relaţia pe care psihodramaticianul o va avea cu fiecare dintre
respectivele persoane. Acestă clarificare include rolul psihodramaticianului şi posibila folosire a
informaţiilor primite.
9.4. Când psihodramaticienii oferă servicii mai multor persoane în setting de grup, procedează la
descrierea rolurilor şi responsabilităţilor tuturor părţilor şi precizează limitele confidenţialităţii.
9.5. Înainte de a decide începerea activității cu persoane care deja se află în tratamentul altor
servicii de sănătate mentală, psihodramaticienii discută aceste probleme cu clientul/pacientul, sau
cu reprezentantul legal al acestuia, în vederea reducerii riscului de a crea confuzie sau conflict,
discută, atunci când consideră, cu ceilalţi furnizori de servicii implicaţi în caz, acţionând cu grijă
şi atenţie faţă de bunăstarea clientului/pacientului.
9.6. Psihodramaticienii nu se angajează în relaţii sexuale cu clienţi/pacienţi aflaţi curent în
activităţi psihodramatice.
9.7. Psihodramaticienii nu se angajează în relaţii sexuale cu persoane despre care ei ştiu că sunt
rude, tutori sau persoane semnificative pentru clienţi/pacienţi aflaţi în activităţi psihodramatice.
9.8. Psihodramticienii nu desfăsoară activităţi profesionale cu persoane cu care au întreţinut relaţii
sexuale.
9.9. Psihodramaticienii nu se angajează în relaţii sexuale cu foşti clienţi/pacienţi cel puţin doi ani
după întreruperea sau încheierea activităţii.
9.10. Încheierea activității
(a) Dacă contractul nu prevede altfel, psihodramaticienii își încheie activitatea atunci când
clienții/pacienții nu mai au nevoie sau ar fi puțin probabil să aibă beneficii de pe urma acesteia,
sau ar fi dăunător să o continue.
(b) Psihodramaticianul poate încheia activitatea atunci când este ameninţat sau periclitat de
client/pacient sau de o altă persoană cu care clientul/pacientul are o relaţie.

PROCEDURA DE RECLAMAŢIE ȘI APEL
Clienţii membrilor SPJLM au dreptul să fie informaţi asupra Codului Etic şi a Procedurii de
Reclamaţie şi Apel.

În eventualitatea existentei unei reclamatii / unui apel, următoarele corpuri şi persoane vor fi
implicate:
Comisia de Etică: Se întrunește pentru rezolvarea fiecărei reclamații particulare. Primeşte
reclamaţiile şi este disponibilă, pentru a oferi sprijin, pe tot parcursul procesului de reclamaţie şi
apel. Comisia de Etică este aleasă de Adunarea Generală şi prezintă un raport anual membrilor.
Raportul va include natura reclamațiilor/apelurilor, numărul cazurilor, propunerile Comisiei de
Etică și ale Coordonatorului de Apel, şi orice probleme ridicate de procedura de reclamaţie / apel.
Echipa de Reclamații: Se poate constitui în cazurile în care nu pot participa toți membrii Comisiei
de Etică din următoarele motive: a) cel puțin un membru al Comisiei de Etică este reclamat sau
reclamant, b) cel puțin un membru al Comisiei de Etică se află în roluri multiple, capacitatatea
decizională putând fi astfel compromisă, c) cel puțin un membru al Comisiei de Etică nu poate
participa din motive personale întemeiate.
Coordonatorul de Apel: Acesta este un membru al SPJLM, a cărei neutralitate poate fi asigurată,
în afară de membrii Comisiei de Etică, desemnat de Comisia de Analiză în absența coordonatorului
Comisiei de Etică. Coordonatorul de Apel lucrează împreună cu o echipă de apel, al cărei membru
este.
Echipa de Apel: Se constituie ad hoc şi este formată din minimum trei persoane: Coordonatorul
de Apel, un membru al Comisiei de Etică şi o persoană independentă, care este membru SPJLM,
fără a avea alte funcții în cadrul ei. Această echipă va organiza şi va conduce apelul şi va raporta
concluziile.
Consiliul Director: Acesta va ratifica orice sancţiune şi este informat asupra oricărui proces de
reclamaţie şi apel, într-un raport care păstrează anonimatul, prezentat după finalizarea fiecărui caz.

În constituirea Comisiei de Etică / Echipei de Apel, se va avea grijă, cât de mult posibil, să se
asigure faptul că nu există implicări sau conflicte de graniță, de natură personală sau profesională.

I. Procedura de Reclamaţie
1.1. Procedurile următoare intenţionează să ofere un cadru de comunicare, prezentare a punctelor
de vedere, investigare, reconciliere şi reparare, prin care toate părţile implicate într-o plângere să
se simtă sprijinite şi ascultate.
În mod potenţial, există trei stadii:
(a) o întâlnire informală între reclamant şi membrul reclamat, cu o persoană independentă, pentru
a facilita procesul;
(b) o soluţionare formală a plângerii de către Comisia de Etică;
(c) un apel formal.
1.2. Plângerea trebuie făcută cât mai aproape de momentul de origine. Plângerile privitoare la
evenimente petrecute cu mai mult de şapte ani înainte de primul contact cu Comisia de Etică, în
mod obişnuit, nu vor fi ascultate. Excepție fac relaţiile confuze de dependenţă, de exemplu abuzul
sexual, care vor fi ascultate fără limită de timp.
1.3. Partea împotriva căreia se face plângerea trebuie să fi fost membru al SPJLM la momentul
presupusei încălcări a Codului Etic și să fie membru și momentul înaintării reclamației. Un
membru nu poate renunţa la calitatea de membru al SPJLM în timpul unui proces de reclamaţie
sau apel. În cazul în care membrul reclamat nu este membru sau nu mai este membru SPJLM,
reclamantul este îndrumat către foruri de etică de care reclamatul poate aparține.
1.4. Reclamaţiile referitoare la probleme contractuale legale, statutare sau comerciale nu sunt de
competenţa Comisiei de Etică.
1.5. Atunci când reclamantului nu îi este clar dacă reclamaţia lui este sau nu legitimă, el poate
contacta un membru al Comisiei de Etică pentru clarificarea aceastei probleme.
1.6. Procedura de reclamaţie începe de la reclamaţia formală. Comisia de Etică poate returna
reclamantului reclamaţia scrisă, pentru o clarificare a formatului sau conţinutului, indicând un
termen de clarificare. În cazul în care termenul nu este respectat, se consideră că reclamantul a
renunțat la plângere.
1.7. Reclamantul va înainta reclamaţia secretariatului SPJLM, fie prin depunerea personală, fie
prin poștă, fie prin e-mail. Acesta o înregistrează şi o trimite Comisiei de Etică: Comisia de Etică
informează atât reclamantul cât și membrul împotriva căruia se face reclamația, despre luarea la
cunoștință a reclamației, în termen de 7 zile lucrătoare.
1.8. Un membru al Comisiei de Etică contactează reclamantul în 14 zile lucrătoare, pentru a discuta
opţiunile şi procedurile disponibile. Membrul comisiei îl va încuraja pe acesta, încă de la început,
să intre într-un dialog informal cu membrul reclamat, cu scopul de a ajunge la o înţelegere reciproc
avantajoasă, ca rezolvare.
1.9. În cazul în care dialogul informal nu este realizabil sau nu se ajunge la nici o soluţionare,
acelaşi membru al comisiei recomandă să fie desemnat un mediator, care nu este în mod necesar
membru SPJLM, acceptabil ambelor părţi, care să medieze în procesul de dialog dintre cei doi.
1.10. În cazul în care medierea este respinsă sau nu se ajunge la nici o soluţionare, reclamantul
poate depune o reclamaţie formală adresată coordonatorului Comisiei de Etică.
1.11. Comisia de Etică determină, cât de repede posibil, dacă reclamaţia are suficiente temeiuri
pentru o reclamaţie formală. Când acesta este cazul, coordonatorul Comisiei va înregistra
reclamația şi va aduce la cunoştinţa reclamantului primirea reclamaţiei.
1.12. Dacă reclamaţia este acceptată, atunci o copie a reclamaţiei va fi trimisă membrului împotriva
căruia se face reclamaţia în acelaşi moment în care este anunţat şi reclamantul. Se aşteaptă de la
membru ca acesta să trimită un răspuns scris la reclamaţie, în termen de 21 de zile lucrătoare de la
primirea ei, către coordonatorul Comisiei de Etică, care trimite o copie şi reclamantului.
1.13. În cazul în care este nevoie, coordonatorul Comisiei de Etică convoacă membrii comisiei în
scopul alcătuirii Echipei de Reclamaţii. Sunt acordate 21 de zile lucrătoare pentru acest proces.
Dacă disponibilitatea membrilor sau orice altă consideraţie practică împiedică acest proces, acest
lucru trebuie comunicat, şi se va acorda o prelungire.
1.14. Comisia de Etică sau Echipa de Reclamaţii aduce la cunoştinţa ambelor părţi regulile și
etapele şedinţei. Ședința implică de regulă o întâlnire faţă în faţă a echipei cu ambele părţi în cauză.
Atunci când acest lucru nu este realizabil, Echipa hotărăşte o formă alternativă de comunicare
verbală într-o perioadă de timp rezonabilă.
1.15. Reclamantul şi membrul împotriva căruia se face reclamaţia au fiecare dreptul de a numi un
consilier /susţinător, care să fie disponibil în timpul ședinței. Consilierii /susţinătorii nu se
adresează verbal în mod direct membrilor Comisiei de Etică sau Echipei de Reclamații.
1.16. Comisia de Etică sau Echipa de Reclamaţii îşi va asuma responsabilitatea înregistrării audio
a ședinței. Înregistrările şi orice material scris vor fi returnate coordonatorului Comisiei de Etică,
unde vor fi păstrate până când problema va fi încheiată, moment în care vor fi şterse sau distruse.
1.17. Comisia de Etică sau Echipa de Reclamaţii va cere să-i fie trimisă toată documentaţia
relevantă, nu mai târziu de 20 de zile lucrătoare înainte de şedinţă, astfel încât această documentaţie
să fie înaintată celeilalte părţi şi tuturor membrilor echipei.
1.18. Dacă psihodramaticianul reclamat, care a fost invitat din timp la şedinţă este absent fără un
motiv rezonabil, întâlnirea poate avea loc în absenţa sa.
1.19. Echipa de Reclamaţii va trimite un raport scris al şedinţei, care să cuprindă şi recomandările
date, coordonatorului Comisiei de Etică, în termen de 10 zile lucrătoare. Copii ale raportului vor
fi trimise către reclamant şi membrul împotriva căruia se face reclamaţia, în acelaşi termen.
Comisia de Etică este disponibilă pentru consultaţii referitoare la soluțiile și sancţiunile propuse
de Echipa de Reclamaţii.
1.20. Raportul va clarifica natura reclamaţiei, procedurile urmate şi rezultatul procesului pentru
ambele părţi.

Opţiunile de rezolvare şi încheiere pot fi: problema s-a rezolvat spre satisfacţia rezonabilă a
ambelor părţi; nu se întreprinde nici o acţiune ulterioară; reclamația nu e sprijinită în nici un fel;
reclamația e sprijinită în anumite sau în toate privinţele.

Dacă reclamația este sprijinită, atunci raportul va include afirmaţii specifice referitoare la care
dintre presupusele încălcări ale Codului Etic se face referire. Comisia de Etică sau Echipa de
Reclamații poate recomanda următoarele: supervizare suplimentară; formare suplimentară; un
avertisment scris şi solicitarea unui angajament că membrul va înceta să lucreze într-o anumită
manieră.

Suspendarea sau retragerea calităţii de membru pot fi recomandate în cazuri de conduită
profesională profund greşită, precum implicare sexuală activă cu un client.

Comisia de Etică sau Echipa de Reclamații trebuie să precizeze perioade de timp în care să fie
duse la îndeplinire soluțiile propuse. Comisia de Etică sau Echipa de Reclamații este responsabilă
cu monitorizarea acestui proces şi cu raportarea către Consiliul Director, atunci când
recomandările au fost duse la îndeplinire.
1.21. Rezultatul reclamaţiilor care sunt sprijinite va fi notificat către Consiliul Director.
Recomandarea de suspendare sau retragere a calităţii de membru va fi transmisă Consiliului
Director.
Membrului împotriva căruia s-a depus reclamaţia i se vor aduce la cunoştinţă soluțiile care se cer
să fie duse la îndeplinire şi perioada de timp necesară pentru acest lucru.
1.22. În cazul în care reclamația se dovedește a fi nefondată, eventualele cheltuieli generate de
procesul de reclamație, vor fi suportate de reclamant. În cazul în care reclamația este fondată,
aceste cheltuieli vor fi suportate de reclamat.
1.23. În timpul organizării procedurii de reclamație, membrii echipei pot alege să folosească o
legătură tip teleconferinţă, date fiind constrângerile legate de distanţă.

II. Procedura de Apel
2.1. Membrul împotriva căruia s-a depus reclamaţia şi reclamantul pot face apel la rezultatul dat
de Comisia de Etică sau Echipa de Reclamaţii. Apelul se depune la secretariatul SPJLM. Decizia
de a face apel trebuie trimisă coordonatorului Comisiei de Etică în termen de 15 zile lucrătoare de
la primirea raportului întocmit în procesul de reclamație.
2.2. Apelantului i se cere să ofere motive clare şi convingătoare în sprijinul opiniei sale cum că
una sau amândouă din condiţiile următoare au fost îndeplinite:
– o rezolvarea reclamaţiei este nepotrivită cu situaţia;
– procedurile publicate pentru rezolvarea reclamațiilor nu au fost urmate, ceea ce a determinat
prejudicierea rezultatului.
2.3. Apelul este evaluat de Coordonatorul de Apel, a cărui sarcină este să determine dacă există o
cauză justă pentru apel.
2.4. În cazul procedurii de apel se aplică aceleași reguli în privința cheltuielilor generate, ca și în
cazul procedurii de reclamație.
2.5. Dacă apelul este acceptat de către Coordonatorul de Apel el/ea va informa ambele părţi asupra
apelului. Dacă se va solicita sau nu prezenţa ambelor părţi, acest lucru va rămâne la latitudinea
Echipei de Apel.
2.6. Echipa de Apel este convocată de Coordonatorul de Apel. În constituirea echipei, se va avea
grijă, cât de mult posibil, să se asigure faptul că nu există implicări sau conflicte de rol/interes, de
natură personală sau profesională.
2.7. Toate materialele scrise / înregistrările audio, disponibile în timpul procesului de reclamație,
vor fi puse la dispoziţia Echipei de Apel.
2.8. În timpul organizării şi conducerii apelului membrii Echipei pot alege să folosească o legătură
tip teleconferinţă, date fiind constrângerile legate de distanţă. Procesul de apel, odată acceptat, va
fi încheiat în termen de 30 de zile lucrătoare.
2.9. Decizia Echipei de Apel va fi transmisă în scris, în şapte zile lucrătoare, coordonatorului
Comisiei de Etică și preşedintelui SPJLM. Coordonatorul de Apel îl va informa despre rezultat pe
apelant, în termen de 7 zile lucrătoare. Această decizie va fi finală şi obligatorie pentru toate părţile
implicate.
2.10. Toate dovezile şi alte documente scrise şi mărturii de la reclamație și apel vor fi depozitate
în conformitate cu reglementările legale. Dacă legea nu prevede altfel, toate documentele vor fi
marcate de către Coordonatorul Comisiei de Etică cu inscripția ”confidential” și datate
corespunzător. După ce procedurile vor fi completate, va rămâne un singur exemplar care va fi
păstrat într-un loc sigur. Acesta va fi datat și inscripționat: ”copie confidențială”. Materialele vor
fi reexaminate periodic și pot fi clasate după o perioadă de 7 ani.
2.11. În cazul în care recomandările Comisiei de Etică nu au fost îndeplinite, Comisia de Etică
poate să propună sancțiuni suplimentare, inclusiv excluderea temporară sau definitivă a persoanei.