Majoritatea copiilor experimentează la un moment dat o formă sau alta de anxietate. Tipurile de anxietate resimțite diferă prin obiectele sau situațiile care induc teama, anxietatea sau comportamentul evitant, precum și ideația cognitivă asociată. Deși anxietatea de separare este cel mai des întâlnită la copii, aceștia pot experimenta și alte stări, cum ar fi anxietatea generalizată (o stare de teamă sau îngrijorare persistentă, ce poate să apară oricând fără a fi cauzată de anumiți stimuli) sau anxietatea socială (o frică specifică legată de întâlniri publice, de a fi observat, studiat și făcut de rușine). Fobiile specifice, mutismul selectiv sau stresul post-traumatic sunt de asemenea prezente în copilărie.

Scopul acestei lucrări este de a descrie modul în care psihodrama pentru copii poate aborda într-un mod ludic nevoile și reacțiile copilului anxios (indiferent de tipul de anxietate pe care acesta îl experimentează). Astfel, vor fi introduse trei  modalități diferite prin care pot fi folosite tehnicile si strategiile psihodramei în terapia tulburărilor anxioase la copii, și anume: procesul terapeutic de grup, psihodrama cu familia și psihodrama individuală cu copilul. Toate aceste abordări pornesc de la viziunea lui Moreno, care considera că psihicul infantil, flexibil și deschis, permite jocului copiilor să fie plin de spontaneitate, creativitate, capacitate de improvizație, jocuri de rol, adaptabilitate și o imaginație extraordinară. Astfel, prin joc, copilul devine un co-creator al propriului său mediu de viață, și prin reprezentarea pe scenă a unor figuri simbolice, externalizează și vizualizează anxietatea și emoțiile asociate resimțite. Acestea nu numai că își pierd puterea și forța magică pe care o au asupra copilului, dar el își ia din forța lor și găsește (singur, în grup sau împreună cu părinții) soluții.