Nevoia de a aplica psihodrama la grupuri de copii, a apărut timpuriu şi s-a manifestat pe două căi: prin transpunerea directă, nemodificată a psihodramei moreniene la grupuri de copii (în SUA), respectiv prin adaptarea psihodramei moreniene la caracteristicile de vârstă ale copiilor, fundamentată psihanalitic (în Europa – Franța, Germania).

Metoda psihodramei pentru copii conform abordării dnei Hanna KENDE (psihoterapeut adlerian, psihodramatician) face parte din a doua categorie, integrând psihodrama moreniană și psihoterapia adleriană. Psihodrama pentru copii se bazează pe acţiune şi pe capacitatea creativă a copiilor de reprezentare a propriilor trăiri şi emoţii prin simboluri inedite. A.Adler susține că fiecare copil este înzestrat cu potenţial de autorealizare înnăscut, cu tendinţă interioară de autoperfecţionare. Dacă este un climat terapeutic potrivit, fiecare copil își găsește propria cale de autovindecare, poate depăși blocajele, prin utilizarea creativităţii şi spontaneităţii înnăscute. Din acest motiv este vital ca „întânirea” între copii și terapeuți în „spațiul potențial” (D.W. Winnnicott), să creeze acea atmosferă securizantă și magică, în care se poate întâmpla aproape orice pe plan simbolic și are loc o transformare pe plan real.

În lucrare se vor prezenta principalele diferențe dintre psihodrama de adulți și de copii, modificarea unor tehnici moreniene în grupurile de copii respectiv specificul rolului terapeuților (care sunt parteneri de joacă pentru copii pe scenă, dar sunt și responsabili pentru procesul terapeutic). Va fi descrisă și explicată dualitatea multiplă a rolului psihoterapeuților de copii, importanța dezvoltării personale a terapeuților, principiile creării climatului de transformare (cadru, relaționare, reguli, contract, colaborare cu părinții, confidențialitate etc.).